Tu ai idee care va fi situația ta financiară peste 20 de ani, să zicem? Ești pregătit să înfrunți o situație neprevăzută, cum ar fi pierderea serviciului, de exemplu? Te uiți admirativ la vârstnicii europeni activi pe care îi întâlnești în vacanțe, dar știi că ei și-au pregătit din timp banii pentru bătrânețe? Te gândești că te vei descurca din pensia pe care o vei primi de la stat, în condițiile în care la ora actuală se fac eforturi disperate pentru a se asigura bugetul pentru plata acestora?Poate că ar fi bine să începi să îți pui o serie de întrebări despre situația ta financiară de viitor și cum să rezolvi problemele cu banii, pornind de la cele de mai jos.
6.Nu am niciun plan financiar pe termen lung. Ce ar trebui să fac?
Dacă încă nu ți-ai stabilit niciun plan financiar pe termen lung, nu dispera – faci parte din marea majoritate a românilor. Până nu ne dă viața un șut în dos, nu prea luăm în calcul variante de rezervă sau de siguranță. Iar atunci când neprevăzutul de întâmplă nu știm cum să reacționăm.
Poți începe cu pașii de bază: analizează realist situația ta financiară – creditele (imobiliare sau de consum), veniturile pe care le obții și siguranța lor, cheltuielile pe care le faci și necesitatea lor reală.
Discută cu partenerul de viață despre planurile voastre pe termen lung. Vă oferă orașul în care locuiți oportunitățile pe care le doriți, sau ar fi mai bine să vă mutați? Pentru că nu ar fi o decizie înțeleaptă să faceți un credit ipotecar pentru o locuință pe care apoi să fiți nevoiți să o vindeți sub presiune atunci când veți primi o ofertă de job mai bun în alt oraș.
Dacă aveți în plan să faceți un copil și luați în calcul cumpărarea unei case cu credit, gândiți-vă și la ipoteza că este posibil să trebuiască să prelungiți concediul pentru creșterea copilului. Este posibil să nu te mai poți întoarce la vechiul loc de muncă sau să decizi că este mai înțelept să stai tu cu copilul, decât să angajezi o bonă.
La orice concluzie ați ajunge, trebuie să știi că principala decizie privind planul financiar pe termen lung este aceea de a-ți forma obiceiul de economisire a unei sume lunare. Această sumă va putea fi direcționată către acoperirea datoriilor mai vechi, către avansul pentru cumpărarea unei case, sau pentru un portofoliu de investiții.
7.Ce mă fac dacă îmi pierd locul de muncă?
Pierderea locului de muncă sau îmbolnăvirea reprezintă unele dintre principalele îngrijorări ale întreținătorilor de familie. Este absolut firesc să te preocupe acest aspect și, totodată, să iei măsurile necesare, în funcție de situație.
Dacă nu ai datorii, sau valoarea acestora este rezonabilă, începe economisirea într-un „fond de supraviețuire” care să asigure cheltuielile familiei tale pe o perioadă de 4-6 luni, în condiții de trai similare celor de acum. Acești bani trebuie să asigure viața familiei la același nivel de trai, sau cu mici ajustări, fără a fi necesară diminuarea drastică a cheltuielilor. După părerea altor specialiști în educație financiară, fondul de supraviețuire ar trebui să asigure traiul familiei pentru un an de zile. Tind să le dau dreptate din trei motive:
- atunci când o firmă are dificultăți financiare cu siguranță va rămâne restantă și cu plata salariilor pe câteva luni, deci nu te vei putea baza pe acestea;
- există meserii, grupe de vârstă sau localități în care găsirea unui loc de muncă este mai dificilă;
- existența unui confort financiar îți dă posibilitatea de a aștepta până apare un job convenabil, pentru a nu fi nevoie de a accepta primul post oferit, doar pentru că nu mai sunt bani de plătit chiria sau lumina;
Dacă situația de criză a apărut în timpul când există datorii anterioare, vor trebui luate măsuri dureroase, dar absolut necesare. Mergi la bancă și solicită o perioadă de grație sau o reeșalonare. Verifică în contractul de credit dacă ai clauză de asigurare pentru pierderea locului de muncă – e dreptul tău de client să beneficiezi de ea. Luați în calcul să vindeți apartamentul la care nu mai puteți plăti ratele la credit. Închiriați apartamentul la care aveți rate și mutați-vă cu chirie într-o garsonieră, într-un apartament la comun, sau cu părinții. Situațiile de criză cer măsuri de criză! Vindeți mașina și reveniți la autobuz sau mersul pe jos – nu ne-am născut în mașină, până la urmă! Luați-vă un al doilea sau al treilea job până trece criza. Puteți servi într-un restaurant în weekend sau puteți da meditații – nu contează, atâta vreme cât ies banii necesari. Trebuie doar ales între orgoliul personal și acoperișul de deasupra capului.
8.Îmi pot permite să îmi cumpăr o casă cu credit ipotecar?
Aceasta ar trebui să fie întrebarea pe care să și-o pună clienții băncilor înainte să semneze contractul de credit. Pentru a nu ajunge în situația disperată de la întrebarea de mai sus. De fapt ar trebui răspuns la mai multe întrebări:
- sunt hotărât să mă stabilesc definitiv în acest loc? cumpărarea unei case, mai ales cu credit ipotecar, implică multă responsabilitate față de deciziile viitoare – este probabil că o vei vinde destul de dificil în condiții de urgență, cumpărarea și ulterior vânzarea implică cheltuieli deloc de neglijat, iar componenta emoțională a „stabilității” este posibil să aibă un cuvând de spus în dinamica viitoare a carierei;
- este acesta momentul de piață potrivit să cumpăr o casă cu credit? răbdarea este o virtute decisivă la acest capitol; oricât de mult ți-ai dori să ai propriul cuib, mai ales după ce te căsătorești, nu te grăbi să iei orice și oricum; dacă piața imobiliară este într-o perioadă de boom artificial vei ajunge în situația în care vei cumpăra un apartament la o valoare de piață nejustificat de mare; astfel, vei fi nevoit să plătești, pe lângă valoarea mult prea mare a apartamentului, și dobânda la acea valoare, plus toate taxele și comisioanel; însă, cel mai îngrijotător este faptul că poate peste un timp vei fi nevoit să îl vinzi cu un preț care să nu acopere creditul rămas neachitat;
- este cumva peste posibilitățile mele? înainte de a semna actele gândește-te dacă nu cumva te întinzi mai mult decât îți este plapuma; oare o garsonieră decentă nu este mai potrivită decât un apartament? oare chiar ne trebuie casă cu etaj dacă noi vom fi doar o familie cu un copil? oare chiar ne mai trebuie și casa din suburbie dacă noi avem un apartament spațios în oraș? psihologii spun că oamenii sunt într-o stare de reverie și visare atunci când își fac planuri privind casele lor, imaginându-și viața fericită pe care o vor avea acolo; din păcate visele se pot transforma în coșmaruri atunci când lucrurile ies de sub control – pierderea locului de muncă, scăderea drastică a salariului, modificarea clauzalor contractuale de către bancă; iar exemple de acest fel sunt foarte multe în jurul nostru, din păcate.
Așadar, înainte de a semna contractul pentru creditul ipotecar gândește-te dacă vrei să rămâi în acel loc, dacă veniturile tale sunt sigur la același nivel pe toată perioada creditului și dacă toți membrii familiei sunt dispuși să facă efortul. Ia în calcul că vei putea să îți cumperi o casă mai mare după ce o vei achita pe prima fără eforturi și frustrări.
9.Ar trebui să încep să economisesc bani pentru educația copiilor?
Deși pare o replică dintr-un film american, această întrebare a început să îi chinuie tot mai mult și pe părinții români.
Adevărul este undeva la mijloc. Într-adevăr, costurile cu studiile copiilor au crescut, direct proporțional cu pretențiile nejustificate ale școlilor, pretenții pe care unii părinți le susțin și le amplifică. Iar acestea pot dezechilibra bugetul unei familii normale, cu doi copii școlari, de exemplu.
Din fericire pentru noi, studiile superioare în România sunt gratuite, sau au taxe școlare anuale mai mici decât cele din alte țări ale Europei. Însă nu taxele școlare sunt cheltuiala cea mai mare cu un copil student – de aceea, începând cu clasa a 11-a, după ce este formată clar direcția de studii a copilului, ar fi indicat de a aloca o sumă lunară economisirii pentru facultate. Dacă bugetul familiei o permite. Iar copilul trebuie să conștientizeze că se fac eforturi pentru reușita lui profesională.
Dacă familia duce o luptă continuă pentru supraviețuire, trebuie luat în calcul că există și alte variante. Nu este obligatoriu să fie urmată o facultate cu taxă, câtă vreme există locuri la buget. Nu este obligatoriu ca facultatea să fie făcută imediat după liceu, dacă banii familiei nu permit aceasta. De asemenea, există varianta de a se aplica pentru burse, pentru credite de studii (mai nou), dar și de a lucra part-time pe timpul facultății.
În definitiv, nu toți trebuie să fim absolvenți de facultate. Dacă ne uităm în alte țări, vedem că elevii sunt îndreptați către meserii potrivite capacității și posibilităților fiecăruia, nu neapărat către urmarea unei facultăți care le oferă doar o diplomă de carton fără valoare pe piața muncii.
10.Câți bani voi avea eu la pensie?
Deși aceasta era o întrebare care îi preocupa mai multe pe cei trecuți de 45 de ani, mai nou, se pare că a început să fie conștientizată și de tinerii care au mai puțin de 30 de ani. Și aceasta deoarece au început să își pună întrebări referitoare la sursele din care le vor fi plătite pensiile peste 30 de ani, sau despre destinația sumelor care le sunt reținute din salariul lunar.
Adevărul este că la pensie vom avea fix atâția bani câți vom economisi noi pentru pensie. Din păcate, sistemul actual nu ne permite calculul realist al sumelor pe care le vom primi atunci când ne vom pensiona. Sistemul de pensii de stat este o enigmă pe termen lung, iar bani din pilonul II de pensii încă nu s-au încasat de către beneficiari, pentru că persoanele care contribuie nu au ajuns încă la vârsta de pensionare.
Așadar, aplică principiul „ce-i în mână nu-i minciună”. Nu aștepta să vezi ce vei primi din fondul de pensii, fie el de stat sau privat. Dacă ai reușit să îți acoperi datoriile și ți-a mai rămas doar rata la creditul pentru casă ar fi bine să începi să economisești pentru pensie. Specialiștii în finanțe personale spun că pentru o persoană trecută de 30 de ani (dar nu de 50 🙂 ) economisirea și investirea a 10 % din venitul lunar îi va putea asigura la pensie un nivel de trai similar celui din perioada de viață activă.
Problema care apare acum este cea legată de modul de investire a banilor economisiți pentru pensie. Variantele sunt diverse și trebuie alese în funcție de gradul de risc pe care ți-l asumi. Poți ține banii în depozite bancare (garantate, dar cu o dobândă foarte mică), poți să participi la fonduri de investiții (randament mai bun, dar negarantate), să faci investiții imobiliare (care implică gestionare permanentă).
Oricare ar fi decizia pe care o iei privind investirea banilor, aplică principiul „Nu-ți pune toate ouăle într-un singur coș.” Iar atunci când iei decizia de a investi cere sfatul unui profesionist adevărat, nu acționa după auzite sau la indicațiile unui cunoscut.
În concluzie,
Grijile privind banii nu ar trebui să îți dea insomnii. Privește situația rațional, fă-ți un plan de acțiune și respectă-l. Nu amâna decizia aceasta sperând că lucrurile se vor rezolva de la sine. Dacă sunt neglijate, problemele financiare se vor agrava din ce în ce mai mult. Ia acum decizia de a găsi soluții și fă eforturi pentru a rezolva problema banilor odată pentru totdeauna!
