Amânarea lucrurilor este unul dintre cele mai dăunătoare obiceiuri, după părerea mea. Pentru că te trage înapoi de la a-ți atinge obiectivele, oricât de mici sau de mari ar fi acestea. Iar dacă și tu ai obiceiul să amâni lucrurile, știi exact despre ce vorbesc. Și dacă ai intrat pe această postare, cu siguranță te preocupă ideea de a schimba ceva. Pentru că amânarea este un obicei, nu o trăsătură de caracter. Și nu, nu este vorba de lene, de fapt.
Cum să nu mai amâni lucrurile
Pentru a putea înțelege cum să acționezi împotriva obiceiului de a amâna, trebuie mai întâi să vedem ce este „amânarea”, de fapt, în ce forme se manifestă și ce poți face pentru a prelua controlul.
Ce este amânarea (procrastinarea)
Conform DEX, a amâna înseamnă „A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial”, dar definiția asta ascunde multe semnificații. Pentru că amânarea înseamnă inacțiune. Înseamnă că nu faci lucruri pe care știi că trebuie să le faci, lucruri pe care ai nevoie să le faci, pentru că este pentru binele tău. Și totuși le lași pe mai târziu și alegi să faci cu totul altceva.
Și așa ajungi să crezi că ești leneșă și nehotărâtă în acțiunile tale.
Când, de fapt, amânarea este doar un obicei prost, de care poți scăpa cu un pic (sau mai mult) efort.
Unde întâlnești procrastinarea în viața de zi cu zi
Procrastinarea se concretizează în a nu te apuca de o treabă pe care știi că trebuie (și e în interesul tău) să o faci.
Pornind de la lucrurile mici:
– să faci ordine în dulapul de haine (și să arunci din ele)
– să compui și trimiți un email către cineva
– să finalizezi o sarcină primită la serviciu, care nu este chiar urgentă, dar tot va trebui predată
Dar ajungând până la marile decizii de viață:
– să îți cauți activ un job nou și să aplici pentru el
– să îți deschizi mica ta afacere la care visezi din facultate
– să te căsătorești/să ai copii etc
Și acum, iată o explicație la care nici nu gândești, care te va face să înțelegi altfel faptul că amâni lucrurile. Ea aparține cercetătorilor, care au studiat de-a lungul timpului comportamentul uman.
O parte a creierului nostru ne dă aceste indicații de a nu ne implica în proiecte noi și de a face doar strictul necesar supraviețuirii. De ce asta? Pentru că din timpurile când locuiam în peșteri, oamenii știau că pentru a face un lucru înseamnă să faci efort și să consumi energie. Or, energia trebuia păstrată pentru a se apăra de dușmani și pentru a găsi mâncare. Atât, nimic mai mult! De aceea și în ziua de azi creierul nostru ne îndeamnă să facem doar ceea ce este strict necesar. Și cel mai simplu este nici măcar să nu începi a face ceva nou. Mai exact, să rămâi în zona ta de confort.
Astfel, dacă vrei să te apuci de o treabă, cu atât mai mult să încerci ceva nou, cu alte cuvinte să ieși din zona ta de confort, creierul o va percepe ca fiind groaznic de inconfortabil. Și îți va transmite mesajul să o lași pe mai târziu.
Pentru mine, să citesc rezultatul acestor cercetări a fost o revelație – aha! nu sunt eu leneșă, creierul meu vrea să mă protejeze!! 🙂
Și de aici s-au schimbat lucrurile. Am realizat că dacă nu am chef să fac ceva asta nu înseamnă că lucrurile trebuie să rămână așa. Și niciodată nu există scuze.
Dimpotrivă, dacă îți planifici activitățile și te ții de programul făcut, vei reuși să îți resetezi creierul, astfel încât acestea să devină o obișnuință, în locul veșnicei amânări.
De ce amanăm – cauze raționale și emoționale
Pentru a înțelege de ce tot amânăm, ar fi de ajutor să înțelegem cauzele acesteia, și astfel să găsim și căile de contraatac. Acesteau au fost fost identificate de către psihologi, iar eu nu fac decât să le enumăr, pentru a ne putea clarifica mai bine situația.
1.Creierul
Prima cauză a procrastinării este creierul uman. Creierul nostru primitiv, moștenit de la strămoșii noștri te determină să opui rezistență în a începe lucruri pe care ai vrea să le faci. Și te va îndemna către activități de bază și mult mai plăcute – mâncat, somn, sex. Pentru că acestea erau nevoile de bază ale omului preistoric.
Doar că noi ca specie am evoluat. Și nu mai vrem doar peșteră, mâncare și împerechere. Avem alte aspirații și trebuie să ne depășim lipsa de motivație. Și să alegem disconfortul pe termen scurt pentru a ajunge la ceea ce ne-am propus.
2.Teama de eșec
A doua cea mai importantă cauză a procrastinării este teama de a eșua.
Câtă vreme te gândești că nu vei reuși, îți scazi din start motivația de a face ceva. Dacă te concentrezi doar pe faptul că vei eșua, ai eșuat pe jumătate. Și pentru că eșecul înseamnă suferință și durere, evident că vrei să îl eviți cât poți de mult.
Pentru că așa am fost educați – că nereușitele ne fac de rușine, și ce rost are să mai încerci, dacă riști să ratezi? Tocmai pentru că mai poți încerca din nou, până când vei reuși. 🙂 După ce te documentezi mai bine, te antrenezi mai mult, sau găsești o altă cale de a acționa.
3.Perfectionismul
A treia cauză a procrastinării este perfecționismul – de care eu mă fac vinovată 100%.
Pentru că te gândești că tot ceea ce faci trebuie să fie perfect. Iar asta se poate manifesta în toate domeniile vieții. Îți este teamă că nu ești cu adevărat pregătită, că nu ai făcut totul atât de bine pe cât ai fi putut, că vei dezamăgi.
Dacă stai să te gândești, de câte ori nu te-ai întrebat: cum de tipa aia a reușit, deși știi sigur că e mai slab pregătită decât tine, cum de produsul ăla se vinde, deși știi că tu ai putea să îl faci mai bun, sau să citești articole de dezvoltare personală scrise cu greșeli gramaticale. Pentru că ei au dat drumul la treabă fără să stea prea mult pe gânduri, chiar dacă erau conțienți că nu este totul perfect.
Ideea este că și dacă nu e totul perfect, nu înseamnă că nu trebuie să nu o faci deloc. Depune CV-ul chiar dacă ți se pare că nu ai toate abilitățile cerute, închiriază-ți locul în salon chiar dacă nu stăpânești perfect toate tehnicile de styling, promovează-ți prăjiturile pe facebook, chiar dacă uneori mai dai câte un rateu.
Dar nu lăsa perfecționismul să te oprească.
4.Nu ai un plan de acțiune
A patra cauză a procrastinării este să nu știi exact ce ai de făcut.
Știi ce ți-ai dori să faci sau ce trebuie să faci, dar nu ai nici cea mai vagă idee cum, unde și mai ales când?
Iar asta te pune într-o situație inconfortabilă (ne întorcem la punctul 1), iar riscul de a renunța crește în fiecare zi.
Ideea este de a aplica zicala: „Cum mănânci un elefant? Îl tai în bucățele mici.” Poate că ideea de a termina lucrarea de licență nu e deloc motivantă, sau să îți deschizi laboratorul tău de cofetărie pare copleșitor de-a dreptul, însă dacă le spargi în bucățele mai mici vei vedea că pot fi duse la bun sfârșit.
Împarte proiectul tău pe etape, pe capitole, pe elemente cu care să te poți descurca mai bine. Fă-ți un plan de acțiune pe etape, detaliat, cu termene clare de îndeplinire. Astfel vei avea o imagine mai clară asupra a ceea ce ai de făcut.
5.Nu ai chef (da, asta seamănă a lene)
Ultima cauză a amânării este lipsa de motivație (posibil lene).
Atunci când ești lipsită de motivație creierul tău primitiv (da, cel de la punctul 1), va interpreta asta ca un bun motiv de a nu trece la acțiune.
Doar că, dacă lenea este un motiv pentru care nu pui osul la treabă, înseamnă că nu ai evoluat prea mult față de strămoșii noștri din peșteră. (Scuze, sună cam dur) Și cu siguranță nu este așa, pentru că tu ai vise, idealuri și obiective de atins. Așadar, chiar dacă nu ești în forma cea mai bună, iar creierul te îndeamnă să o mai amâni puțin, tu trebuie să să mergi mai departe. Cu timpul, faptul de a te apuca de treabă și de a-ți îndeplini sarcinile propuse îți va intra în obicei. Iar de fiecare dată va fi din ce în ce mai ușor.
Cei 5 pași pentru a duce lucrurile la bun sfârșit
Acum, dacă am identificat care sunt cauzele amânării perpetue, cel mai bine ar fi să găsim și soluții pentru a reuși să ducem la bun sfârșit tot ceea ce ne propunem.
Specialiștii în time management și organizare au propus diverse soluții, iar mie cea mai simplă și ușor de urmat mi s-a părut aceasta. Dacă s-a potrivit pe profilul meu nu e obligatoriu să fie valabilă pentru toată lumea, dar ar fi păcat să nu o încerci.
1.Pune tot ceea ce ai de făcut pe un calendar, pe segmente de timp
După ce ți-ai făcut lista cu sarcini de rezolvat, plasează fiecare sarcină într-un calendar sau o agendă cu intervale orare.
De ce asta?
Pentru că vei putea să valorifici mai bine intervalele de timp pentru sarcinile cu adevărat importante. Dacă nu faci asta, vei irosi timp pe lucruri care, este adevărat, trebuie făcute, dar nu sunt importante. De exemplu, în loc să aloci două ore întregi găsirii și notării de noi idei de produse pentru cofetăria ta, tu faci ordine, speli vasele etc. Este clar că și acelea trebuie făcute, însă se pot rezolva pe bucățele, printre altele.
Pentru că ai o imagine completă a zilei de lucru. Îți poți stabili segmentele de timp în funcție de sarcinile fixe zilnice. De exemplu, dacă ai de luat copilul de la școală la ora 12,00, fixează-ți un segment de lucru 10,00 – 11,30 și nu lăsa să apară timpi morți. Acum câtva timp gândeam că 30-40 de minute nu contează în programul unei zile de lucru. Însă realitatea mi-a demonstrat că în 30-40 de minute am mai bifat niște sarcini, ceea ce a însemnat doi pași înainte în atingerea obiectivului pe care îl aveam.
Pentru că știi clar ce ai de făcut și te autodisciplinezi. Trebuie să recunosc că încă îmi vine destul de greu să las deoparte sarcini importante și urgente pentru a lucra la obiectivele pe termen lung. Pentru că e în firea lucrurilor să prioritizezi ceva care are un termen fix peste 15 zile, față de un obiectiv care îți este drag, dar la care nu implică o pedeapsă neatingerea lui. De aici și nevoia de autodisciplină – să lași doar un pic vrabia din mână pentru cioara de pe gard.
2.Identifică factorii care te disturbă și elimină-i
Pe măsură ce lucrezi la sarcinile stabilite în calendar, identifică factorii disturbatori.
Aici trebuie să elimini din start orice seamănă a notificare pe telefon, laptop etc. Dacă este cazul, chiar să pui telefonul pe „mute”.
Totuși, în realitatea înconjurătoare pot fi foarte multe elemente disturbatoare, de genul:
– colegi de birou care vorbesc mult și zgomotos; da, este jenant să le atragi atenția, însă din comportamentul tău poți da unele semne că ești foarte concentrată și nu răspunzi provocărilor de discuții; dacă nu funcționează, există minunata invenție „căști cu bluetooth” , cu care poți să acoperi zgomotul de fond cu muzică relaxantă – găsești o groază de playlisturi pe youtube;
– copiii care vin și îți cerșesc atenția; din proprie experiență pot să spun că este una dintre cele mai dureroase situații – să refuzi copiilor timpul petrecut cu ei; în această situație ai trei soluții:
– chemi pe cineva să stea cu ei cât timp ai de lucru (mai dificil de găsit),
– te trezești o oră mai de dimineață, ori te culci o oră mai târziu (uff)
– schimbi segmentul de timp în care lucrezi , astfel încât să suprapui cu programul lor activitățile care pot fi făcute cu ei în preajmă (sau chiar implicându-i)
Ideea e să nu mai prezinți problema respectivă ca o scuză, ci să găsești soluții pentru rezolvarea ei.
3.Rezolvă sarcinile pe care le-ai pus în calendar
Exact atât de simplu! Urmărește în fiecare zi ce sarcini ți-ai stabilit și îndeplinește-le. Chiar dacă te-a invitat o prietenă la terasă, sau dacă plouă, sau pur și simplu nu ai chef. Le iei pe rând și le rezolvi, pentru că ești o persoană matură. Asta înseamnă autodisciplină. Atât!
4.Pregătește-te și asumă-ți că va fi greu
Deoarece să FACI ce ai scris negru pe alb în calendar este al naibii de greu! Pentru că degeaba visezi, scrii colorat în calendar și trimiți copiii la bunica, dacă tu în loc să faci munca îți permiți să vorbești o oră pe mess cu o prietenă. 🙁
Ai idee de câte ori plecam ruptă la ora șapte seara de la birou și mergeam la sală în loc să mă duc acasă și să mă trântesc în pat? Sau de câte ori am rezistat ispitei de a deschide Netflix și am început să scriu un articol, chiar dacă nu aveam garanția că îl va citi cineva?
Dar dacă vrei să faci o treabă, o faci!
Ca să mai îndulcesc un pic lucrurile, iată trei idei:
– când vine ora să te apuci de treabă, începe-o! chiar dacă nu ai chef, nu ai idee cum să o rezolvi sau te simți debusolată; vei vedea că încet-încet vei intra în starea de flow – adică te vei putea concentra asupra sarcinii propuse, ajungând să o rezolvi poate mai repede și mai ușor decât ai sperat;
– urmărește timp de două săptămâni comportamentul tău în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor propuse; vei vedea că, pe măsură ce trece timpul, reținerea ta la a începe activitățile propuse va scădea, iar activitatea din calendar va deveni un obicei firesc;
– analizează cu atenție momentul în care începi un nou proiect (dietă, sport, cursuri), astfel încât să nu se suprapună cu o altă activitate sau perioadă solicitantă; asta pentru că tendința de a renunța este mult mai mare atunci când avem programul aglomerat sau suntem stresați.
Așadar, așteaptă-te să îți fie greu, dar nu te lăsa învinsă!!
5.Analizează ce funcționeză și ce nu. Îmbunătățește!
Uneori lucrurile nu merg. Asta e! Poate ție nu ți se potrivește o anumită metodă sau stil de lucru. Nu te învinovăți pentru asta, ci încearcă să găsești soluții.
Poate că, deși ai lucrat conștiincios, constați că nu ți-a ajuns timpul alocat pentru îndeplinirea sarcinii propuse. (Crede-mă, toți estimăm optimist timpul necesar 🙂 ) Pentru perioadele următoare majorează intervalul de timp stabilit. Chiar dacă în viitor vei rezolva mai repede ce ți-ai propus, poți folosi timpul pentru altceva productiv.
Dacă ți-ai stabilit timpul de lucru la cinci dimineața pentru că așa e trendy, când de fapt tu ești o bufniță care se culcă la unu noaptea de când se știe, nu te supăra dacă nu îți iese. Adaptează la stilul tău de viață.
În final,
Cred că ți-ar plăcea să citești o carte interesantă care ne explică științific de ce amânăm și cum să acționăm pentru a elimina ezitările și amânarea – aici.
Pentru că, judecând pe termen lung, întotdeauna va merita să acționăm fără amânare.